CAPITOLUL III – DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICĂ
3. INDUSTRIA LOCALĂ
De-a lungul timpului, „Mica industrie”, a fost slab dezvoltată în satul Dâmbroca şi în plus, nu prea se regăsesc în memoria satului.
· Se cunoaşte despre Moara lui Ion Nicolau, dar cu timpul
a decăzut, din cauza lipsei de preocupare a stăpânului. Dâmbrocenii mergeau, să macine, la moara lui Fani, de la Stănceşti sau la moara lui Daly de la Borduşani.
. Se poate vorbi şi despre fabricarea unor materiale de
construcţii: chirpici, cărămidă.
Chirpicii şi-i mai făceau şi gospodarii, fiecare pentru el, sau pentru rude, dar cu cărămida era altceva. Câteva famili din neamul lui Ciopec, fabricau cărămizi, în vale, aproape de Ion Nicolau. Scoteau lutul de sub dealul de lângă cimitir, realizau amestecul necesar, îl turnau în forme, stivuiau semifabricatele în aşa fel să poată da foc sub ele şi după un timp (de ei ştiut) , apăreau cărămizile, cu a lor culoare specifică şi tari ca piatra.
· Neculai Tănase şi Neculai Bratosin, aveau cazane pentru ţuică.
Abia în post-comunism au început să apară preocupări, ceva mai mari, pentru mica industrie
Fabrica de Patiserie şi Cofetărie
Se află într-o clădire cu etaj, aproape de ieşirea din sat,
spre Săgeata, la 100 m de şosea ( Str. Principală)
La parterul fabricii sunt magazii şi ateliere, astfel:
1. Depozitul de materii prime, în care sunt: saci cu făină,
ouă, ulei de palmier, ciocolată, margarină şi alte ingrediente;
2. Laboratorul de producţie, în care se află: maşina de
preparat fursecuri;
3. Sala de preparat aluaturi şi creme, cu: malaxor, robot
de amestec, maşină de foetaj,
4. Sala de coacere, are: dospitor, cuptor rotativ;
5. Sala de ambalat: Maşină de înfoliat cutiile;
6. Depozit de tăvi şi alte vase necesare fabricaţiei;
7. Magazie pentru produsele finite.
Garanţia produselor depinde de tipul produsului şi este între 1-6 luni.
Brand-ul fabricii este trecut pe ambalaje: „COCONUL”
La etaj există aceleaşi dotări, doar unele produse diferă.
|
Născută: 6 sept. 1950, in satul Dâmbroca, com. Scurteşti,
Din părinţii: Elena şi Victor Ionescu;
Căsătorită: cu Mihai Pavel, 63 ani, ag. Comercial.
Copii: - Cristian, 42 ani, lucrător în firmâ,
- Lucian, 30 ani, student la Şt. Economice
Studii şi activităţi:
1957 – 1965 – Şcoala Generală Dâmbroca,
1966 – 1968 – Grupul Şcolar Comercial – Şcoala Profesională,
1968 – 1972 – Cofetară la Cantina PCR,
1972 – 1975 – Liceul Economic – Contabilitate,
1972 – 1992 – Fabrica de Utilaj Metalurgic Buzău, la cadre, la producţie, la contabilitate,
1992 – 1994 - Fabrica de Utilaj Metalurgic Buzău, revizor contabil,
1994 – 2000 - patroană de patiserie în Buzău,
2000 – Fabrica de Patiserie – Cofetărie, Dâmbroca – patroană. |
Interviul luat de Mircea Iordache
M.I. – Doamnă Olimpia, vă rog să vorbiţi un pic despre fabrica dumneavoastră!
O.P. – Este o fabrică de nivel mediu, pentru produse de
cofetărie şi patiserie, care are o prestaţie de import – export. Este o intreprindere familială, cu 15 angajaţi şi la care lucrează majoritatea membrilor familiei. Alături de mine sunt: soţul, fiul, nora, iar feciorul cel mic se pregăteşte la Facultatea de Ştiinţe Economice. Avem contracte în diferite oraşe ale ţării şi chiar la export.
Firma „ Cristal import – export, 2007 – SRL”
Am început activitatea cu produse de patiserie din 1994,
patronând o patiserie în oraşul Buzău. În 2000 am construit actualul local şi ne-am stabilit în sat. E o fabrica de nivel mediu. Afacerea este familială şi avem 15 lucrători angajaţi. Nu am mituit şi nu mituiesc pe nimeni. La toate controalele am ieşit bine, iar neregulile au fost minore.
Am avut şi magazin în sat dar nu prea a mers, căci oamenii pretind să fie serviţi şi notaţi ca datornici pe un caiet. Nu am fost şi nu voi fi de acord cu aşa ceva. Ce caiet? Ce, eu sunt păsuită la plata datoriilor? Eu am termene de plată pe care trebuie să le respect, iar oamenii pot să mă amâne cum vor, sau să nu-mi mai dea banii. Am pierdut într-un an 5700 lei şi m-am lecuit de dat produse pe datorie. Acum sunt cu datoriile la zi şi nu accept să păsuiesc pe cineva la plată.
Sunt dezamăgită şi de faptul că multă lume merge la oraş să
lucreze, şi fac navete de 3-4 ore şi îi costă mult, când ar putea să lucreze aici, în apropiere de casă.
Moara din satul Dambroca
|
Este venit în comuna Săgeata din 1986 şi a funcţionat ca medic veterinar, până în 2012.
Arată destul de bine la cei 73 ani şi e foarte vioi. Înainte de ieşirea la pensie s-a gândit să înfiinţeze o moară, pentru mălai şi urluială.
Consideră că e cea mai bună moară de pe valea Buzăului, dar multă lume nu are cunoştinţă de aşa ceva şi merge de macină la satul vecin, StănceştiÎn discuţia purtată cu domnul doctor Nedelcu, am observat multă modestie şi reţinere faţă de un interviu. Foarte greu i-am căpătat încrederea şi am putut poza moara. Este de luat în consideraţie acest om, care încearcă să facă ceva pentru sat, în loc să stea „îmbrobodit” în pensie. I-am spus că în sat nu prea e cunoscută moara dumnealui şi că se merge, pentru măcinat, în satul vecin, Stănceşti. Mi-a spus, cu toată modestia că moara din Dâmbroca este mai bună ca celelalte din jur, dar lumea are dreptul să aleagă. |
|
Cazanul de ţuică al lui Dobrotă
Este adevărat că acest cazan pare cam improvizat. Cred că acesta este un început. Din mărturiile unor consăteni am aflat că se mai găseşte un cazan de ţuică, la Nicolae Crăciun şi presupun că acela respectă standardele europene, având în vedere că proprietarul este principalul fermier al satului. |
|
Fabrica de lapte
Este patronată de Gigi Levente, de loc din Constanţa, un tânăr care părea binevoitor la prima vedere, dar când a venit vorba de un interviu şi câteva imagini din fabrică, s-a dovedit bănuitor şi temător, pentru care a devenit foarte respingător, aşa că rămâne doar imaginea( cam tristă) de mai jos.
Este din familia Mitu Ciopec şi păstrează tradiţia părinţilor de producere a materialelor de construcţii.
|