CAPITOLUL VII - ACTIVITATEA CULTURAL-ARTISTICĂ ŞI SPORTIVĂ
C. JOCURI
„In copilărie ne întâlneam mai muţi, împreună cu părinţii şi alte rude, la „Colţul Vesel”, de la moş Ionică Puşcoi şi jucam: fotbal, glinţă, baltage, table, şah, cărţi.
Participanţii obişnuiţi erau: subsemnatul, Gigi şi Ninel ai lui moş Ionică şi moş Ionică, Gicu lui Creţu, Creţu, Costel şi Radu ai lui nene Lisandru Puşcoi, Gheorghe al ţaţei Veta lui Lalu, nenea Stoica Mărăcine, Costică Puşcoi, Viu, Lae, tăticu, Rusu, Costel al lui nenea Marin Cosoroabă - de dimineaţă până la prânz şi cel mai des, seara până noaptea târziu.
Mergeam deseori la scăldat, cu prietenii şi colegi şi ne întreceam în fiecare zi, care face de mai multe ori baie în apa Buzăului. După scăldat mergeam la terenul de fotbal şi jucam 2-3 ore cu mingea mea, care era din piele.”
(Prof. Niculai Iordache)
ALTE JOCURI
9 cărămizi
Erau 2 echipe: una arunca mingea, cealaltă, aşeza cărămiziler. dacă reuşea să aşeze cele 9 cărămizi până se arunca din nou cu mingea, ieşea câştigătoare,
............................................
Şotronul
Se făcea un desen, prin scrijelirea cu o piatră, în curte sau pe o uliţă lăturalnică. Desenul era cu mai mult pătrate aşezate astfel încât să semene cu o cruce şi în capăt cu 2 sectoare de cerc. O piatră plată, era aruncată pornind din prima pătrăţică şi la fiecare aruncare se sărea până la pătrăţica respectivă, era luată piatra şi se revenea în faţa primului pătrat. Dacă piatra cădea pe o linie, sau în afara pătrăţelului respectiv, sau dacă în săritură era călcată linia, jocul era ratat şi venea rândul altui copil.
Tunul
Se făcea un bulgăre mare, din lut, se frământa bine, să nu aibă cocoloaşe, se turtea puţin şi cu degetele se făcea o concavitate, ca la o strachină. Se trântea, tare cu faţa în jos, pe un loc tare şi plat, încât obiectul se spărgea cu zgomot şi apărea o gaură mare în fundul lui.
..........................................
Purceaua
Un fel de hochei, dar în loc de puc era o cutie de conserve, iar în loc de crose, nişte beţe.
Borş
Un joc de perechi, dar nu neapărat, fată şi băiat. Şase copii participă la joc: doi, la un capăt, doi, la celălalt şi doi la mijloc.
Cănd cei din mijloc strigau ”-borş”, corespondentul celui de pe margine trebuia să alerge să-i dea mâna înainte de a-l atinge cei din mijloc;
Baltage: Se luau cinci pietricele şi erau arucate la 20-30 cm şi erau prinse, când în palmă, când cu dosul palmei. Se făcea un anumit punctaj, în funcţie de îndemânarea de a prinde cât mai multe.
Glinţa (ţurca): Ţurca era un retevei scurt din lemn, prelucrat la capete, ca trunchiuri de con. Se folosea şi o bâtă, cu care era lovită ţurca. În funcţie de îndemânare, cu bâta era lovită ţurca, care se ridica la câţiva centimetri în aer şi era lovită cu putere. În funcţie de ândemânarea şi forţa jucătorului, se realiza trimiterea la anumită distanţă a glinţei.
Poarca: Se făcea un turnuleţ din pietre. La câţiva metri distanţă era linia de ochire. Cu ajutorul unei pietre era ţintit turnuleţul şi acesta se dârâma. Adversarul trebuia să aşeze pietrele înainte ca cel care a dârămat turnuleţul din pietre, să poate face drumul de la linia de ochire, să dea înconjur turnuleţului şi să ajungă de unde a plecat.
|