|
|
De e lună, de e soare,
De e noapte sau e zi
Ochiul Domnului ne vede
Orişiunde, orice-am fi.
El e blând şi ne transmite
Să fim blânzi la fel ca El,
Şi doar zece Porunci Sfinte
Să avem mereu model.
Când în luptele barbare
Sunt vărsate mări de sânge,
Ochiul Lui, de supărare,
Se închide-n cer şi plânge.
Plânge, fiindcă tot mai mult
Diavolul îşi bagă coada
Şi credinţa-i „la pământ”,
Iar semnele-I sunt degeaba.
Câte un potop, un viscol,
Secete, furtuni, mereu
Sunt semnele de pericol,
Semne de la Dumnezeu.
Ochiul Domnului, zâmbeşte
Pentru dragostea din lume,
Când oamenii, creştineşte,
Se adună-n rugăciune.
Peste tot: sunet, lumină,
În neant şi în „Mereu”
Este flacăra Divină
Şi Ochiul lui Dumnezeu.
Tu, ia seama omule,
Cât Domnul ţi-a dăruit,
Mulţumeşte-n rugăciune,
Că exişti şi eşti iubit! |