www.dambroca.com/cap-6-traditii-folclor-muzical-si-coregrafic.htm |
---|
CAPIT0LUL VI – TRADIŢII ŞI OBICEIURI
E.* FOLCLOR MUZICAL ŞI COREGRAFIC - Cântecele – au exprimat durerea şi amarul, dar şi bucuria, vitejia, dorurile, speranţa…Baladele, cântecele bătrâneşti, muzica populară erau prezente în serile de
toamnă la clăcile de curăţat porumbul de foi, la şezătorile din nopţile lungi de iarnă, dar şi cu alte prilejuri. Se mai cântă încă unele creaţii populare: „ Şi-am zis verde şi-o muşcată”, „Ionel, Ionelule”, „Ionel cu păr frezat”, „Foaie verde ca lipanul”, Măi Gheorghe, măi”, şi altele. - Jocurile –
Hora satului se organiza la intersecţii de uliţe: hora la Neculai Coadă şi mai târziu, hora la Bordei (după numele sătenilor lângă care se organiza hora). Orhestra la vremea aceea era compusă din doi lăutari, o vioară şi un ţambal sau un acordeon. Jocuri petru copii: Ţăranul e pe câmp O horă mare cu băieţi şi fete. Un băiat intra în mijloc, alegea o fată şi se cânta: Ţăranul e pe câmp (bis), ................................................................................................. Batista-i'mparfumată Horă mare, un băiat lua o batistă şi dădea roată prin spatele horei. Lăsa batista în dreptul unei fete şi mergea în continuare. Când ajungea din nou la spatele fetei, dacă fata nu observa batista, băiatul lua batist şi o punea la altă fată, până ce fata respectivă observa batista şi o prelua. fata o punea la un băiat ş.a.m.d. Batista-imparfumată E pusă la o fată, ................................................................................................. Joacă, joacă, joacă fetiţă, ................................................................................................. Jocurile tineretului „ Pentru mine, hora era evenimentul cel mai aşteptat al săptămânii. Se organiza în acelaşi loc, chiar în intersecţia din mijlocul satului, pe al cărei colţ noi aveam casa. Copil fiind, stăteam agăţat pe gard, toată după amiaza de duminica şi priveam la horă. Ca muzicanţi erau: un viorist, un acordeonist şi un ţambalagiu. Nu-mi amintesc numele lor. Eram la curent cu noutăţile satului, căci la radio „şanţ” veştile circulau iute. La câte un joc mai îndrăcit se ridica un nor de praf care se depunea, liniştit, pe straie şi pe feţele transpirate. Când lăutarii luau pauze, priveam cu admiraţie la tinerii satului, veniţi acasă de pe la şcoli sau facultăţi, cum se plimbau prin colbul uliţei, angajaţi în discuţii, mai mult sau mai puţin aprinse.” (Dr.Constantin Zaharia) ................................................................................................. „Flăcăii angajau lăutarii să cânte. Plăteau fiecare câte o sumă funcţie de contract. Plăteau şi fetele.. Pentru angajare mergeau: Constantin Cazan, Zainea, Subsemnatul, Valeri Baroian. Muzicanţiii erau: Titi Ţiganu, la Vioară şi Neagu lui Codin Ciopec, la acordeon. Se organizau şi alte petreceri: - Serată – tot afară, la lampă, ................................................................................................. „Hora: se ţinea la intersecţiile de uliţe. Într-o perioadă se ţinea la colţul de lângă Neculai Zaharia (Coadă) şi mai apoi s-a mutat la colţul de la Necula Mirea ( Bordei). Animatorii principali ai horelor, în vremea mea, erau: Ion Enache ( al lui Pleaşcă), Enache Dedu, Neculai Stoian, Gheorghe Oprea ( al lui Petrache), Jenica Bratosin, Miţa Săftoiu, Stanca Dedu, Neculai Stanciu ( Culi, al lui Barosu). ................................................................................................. „ Principalele distracţii le constituiau horele, se organizau săptămânal la colţul de lângă Bordei. Muzicanţii erau locali - familia Ciopec: Neagu Ciopec, Dumitru Ciopec, Nicu al lui Titi Ciopec ................................................................................................. „Când aveam 15 ani, am învăţat să joc, cu nenea Titi, un nepot al mamei. Cânta, la acordeon, Neagu lui Codin Ţiganu. Bunicul trăgea să moară. M-au trimis de-acasă, să nu-i văd suferinţa bunicului, dar nu şi-a dat sfârşitul până nu m-a mai văzut o dată. Amintindu-mi de acele vremuri, am compus cântecul „Hora la Bordei” (Atena Bratosin Stoian) ................................................................................................. „Hora de la Neculai Coadă, când veneau lăutarii: Ştefan Ciopec, la vioară şi Mitu Ciopec, la ţambal. Se jucau hore şi sârbe. Se juca „Cazacul” cu pleznitul picioarelor în părţi. Dintre flăcăi, cei mai jucăuşi erasu: Costică Baroian, Tudorel Geambaşu, Sandu Săftoiu, Valeri Pană. Pe margine, priveau părinţii şi se puneau bazele căsătoriilor.”(Sandu Săftoiu) ................................................................................................. „Hora, era prilej de m,are distracţie şi de cunoaşterea între flăcăi şi fete în vederea formării cuplurilor de viaţă. Pe timpul cât eram flăcău, hora se ţinea la Şuşa (şosea),
lângă Mihai Pandele. Veneau flăcăi şi din satele vecine, mai ales din Stănceşti, care spuneau că merg la horă la capitală. Muzicanţii au fost: Dumitru Bocioacă, – la cobză,
|
|