Foaie verde grâu mărunt
Foaie verde, grâu mărunt,
Inimă cu venin mult,
Când să te mai văd râzând
Şi la lume povestind?
Îmi pun masa să mănânc
Şi-mi pun patul să mă culc,
De nimica nu m-ating,
Numai le privesc şi plâng.
Pe neicuţa de demult,
Nu l-am uitat, nici nu-l uit,
L-am iubit ca pe o floare,
L-am lăsat cu dor şi jale.
Pe cărare-i iarba verde,
Trece neica, nu mă vede,
Trec şi eu şi nu-l întreb,
Dar cu ochii mi-l petrec.
|
Pe cel deal, pe cel colnic
Of, of,
Pe cel deal, pe cel colnic, (bis)
Trece-o fată şi-un voinic
Voinicelul fluierând,
Fata-n urma lui plângând.
Of, of,
Pune-mă bade călare,
Că nu mai pot de picioare,
Drumu-i rău şi gloduros,
Nu mai pot merge pe jos!
Of, of,
Te-ar lua neica, te-ar lua,
Mi-e milă de dumneata,
Dar mi-e murgul mic de zile,
Abia mă duce pe mine,
Mândruliţă, fără tine.
Of, of,
Fir-ai neică blestemat,
De la măicuţa m-ai luat,
Şi-n codru m-ai alungat,
M-ai luat fără de teamă,
De mine ai să dau seamă!
Of, of,
Du-te neică, să te duci,
Pân-oi cădea rob la turci,
Neicuţă să te usuci,
Să te-ntorci de nouă ori
Şi să faci nouă feciori! |
De-aş fi pasăre în zbor
De-aş fi pasăre în zbor,
M-aş duce unde mi-e dor.
Pe malul Buzăului
Lăsai dragostea dintâi.
Prin iarba cu flori mărunte,
Lăsai dorurile multe,
Lăsai oamenii din sat
Şi cu ei bădiţa drag.
M-aş întoarce, n-am la cine,
Că-n sat nu mai am pe nimeni,
Nu am dorul cui să-l spui,
Nici mamei la căpătâi.
Of, Doamne, cât mi-e de greu,
Să n-ai pe nimeni al tău,
Să n-ai soră, să n-ai frate,
Nici părinţi, grijă să-ţi poarte!
Doamne, pe acest pământ,
Sunt frunză bătută-n vânt,
Din lume, când eu m-oi duce,
Nu are cine mă plânge.
Că aşa-i viaţa omului,
Cum e floarea câmpului,
Aşa a fost viaţa mea,
Nici mai bună, nici mai rea.
|